⛷️ Schi pentru începători: schi fond, schi alpin și cum să începi

Schi fond, schi alpin sau telemark?

Langrenn (schi fond) este ceea ce înțeleg majoritatea norvegienilor când spun «gå på ski». Te deplasezi prin forță proprie prin pădure și peste munți, pe schiuri lungi și înguste, la care doar vârful bocancului este prins în legătură. Alpint (schiul alpin) îl cunosc mulți din alte țări: un lift te urcă, tu cobori pe schiuri și plătești un skipass (heiskort). Telemarkul este coborâre cu călcâiul liber și o îngenunchere adâncă la fiecare viraj. E greu de învățat, așa că lasă-l pentru mai târziu.

Schiul fond are două tehnici. Klassisk (stilul clasic) este varianta de pe cărțile poștale: schiurile alunecă în două făgașe paralele (sporet), iar tu te împingi pe rând cu câte un picior. Skøyting (pasul de patinaj) seamănă cu patinajul pe schiuri și se practică pe banda lată și netedă de lângă făgașe. E mai rapid, dar cere mai multă forță și echilibru, plus alte schiuri, alți bocanci și bețe mai lungi.

Dacă ești adult și începător, începe cu stilul clasic. Se învață mai ușor, merge pe aproape orice traseu și exact la asta se gândesc colegii când te invită la o tură de duminică. Schiul alpin e o a doua alegere bună dacă copiii tăi vor să meargă pe pârtie cu colegii de clasă.

Echipamentul: de ce ai nevoie și la ce poți renunța

Pentru stilul clasic ai nevoie de schiuri, bocanci, bețe și legături potrivite cu bocancii. Majoritatea echipamentului nou folosește sistemele din familia NNN, dar bocancii vechi la mâna a doua pot fi SNS, care nu se potrivesc. Ia-ți bocancii cu tine când cumperi schiuri.

Schiurile de fond se aleg mai mult după greutate decât după înălțime, pentru că arcuirea (spenn) trebuie să corespundă greutății tale. Spune-i vânzătorului greutatea reală, nu pe cea pe care ți-ai dori-o. Bețele pentru clasic trebuie să ajungă cam până la subraț, cele pentru skating sunt mai lungi, cam până la bărbie.

O să transpiri, așa că îmbracă-te ca pentru alergare, nu ca pentru stația de autobuz: lână pe piele, un pulover subțire sau un polar, o geacă rezistentă la vânt, mănuși subțiri și căciulă. Pune o geacă groasă și un termos într-un rucsac mic pentru pauze.

Închiriază, împrumută sau cumpără la mâna a doua

Nu cumpăra un set complet nou până nu știi că îți place. În multe comune, BUA împrumută gratuit schiuri și alt echipament pentru activități în aer liber: găsești cea mai apropiată filială și rezervi în aplicația BUA. Stațiunile de schi și unele magazine de sport închiriază seturi complete pe zi.

În fiecare toamnă, cluburile sportive organizează târguri de schiuri (skimarked), unde schiurile folosite își schimbă ieftin proprietarul, iar din septembrie finn.no e plin de schiuri. Fretex și alte magazine second-hand au uneori și ele schiuri și bocanci. Verifică să nu aibă talpa zgârieturi adânci, schiurile să nu fie răsucite, iar bocancii să se potrivească în legături.

Pentru un începător, cele mai simple sunt felleski (schiurile cu piele). O fâșie de mohair sau de piele sintetică sub talpă îți dă aderență fără ceară de priză. Alunecă puțin mai greu decât schiurile perfect ceruite, iar pielea trebuie stropită din când în când cu un spray de întreținere ca să nu prindă gheață, dar te scutesc de multă bătaie de cap.

Unde să faci primii pași

Lysløyper, traseele iluminate, sunt cei mai buni prieteni ai începătorului: bucle scurte, luminate până seara târziu și aproape de case. Potrivit VisitOslo, pădurile din jurul Oslo au peste 2600 km de trasee pregătite, din care circa 90 km iluminate. Ia metroul, linia 1 până la Frognerseteren sau linia 5 până la Sognsvann, și în câteva minute ești pe traseu. Cu linia 1 treci și pe la Holmenkollen, unde trambulina și muzeul schiului sunt la doi pași de stație. Traseul Sognsvann–Ullevålseter, pe care Skiforeningen îl numește cel mai folosit traseu de schi din Norvegia, e lat și lin, dar aglomerat în duminicile însorite.

Înainte să pleci, verifică când a fost pregătit traseul ultima dată. Harta Skiforeningen acoperă pădurile din jurul Oslo, iar skisporet.no o mare parte din țară. Uită-te și la culoarea de pe harta traseelor: verde înseamnă ușor, albastru mediu, roșu dificil, negru foarte dificil. Începe cu bucle verzi de doi până la cinci kilometri.

Pentru schi alpin, Skimore Oslo de la Tryvann, fostul Oslo Vinterpark, e la o scurtă plimbare sau o cursă cu autobuzul de la stația Voksenkollen de pe linia 1. Stațiunile mari, precum Trysil, Hemsedal și Hafjell, au școli de schi cu zone pentru începători. Skiforeningen organizează cursuri de schi fond pentru adulți, unele în engleză, iar un singur curs de weekend te scutește de un sezon întreg de obiceiuri proaste.

Ceruirea fără stres

Schiurile clasice cu ceară au o zonă de priză (festesonen) sub talpă și zone de alunecare în față și în spate. Ceara de priză (festevoks) se pune sub talpă, ceara de alunecare pe vârfuri și pe cozi. Schiurile de skating și cele cu piele au nevoie doar de ceară de alunecare.

Regula de bază pentru ceara de priză: cu cât e mai frig, cu atât ceara e mai tare. Verdele și albastrul sunt pentru zăpadă rece și uscată, violetul și roșul pentru temperaturi în jur de zero. Klisterul, o pastă lipicioasă în tub, e pentru trasee înghețate și zăpadă veche sau udă. Intervalul de temperatură e tipărit pe fiecare cutie. Aplică straturi subțiri, netezește-le cu un dop de plută și testează: dacă aluneci înapoi, mai pune un strat sau alege o ceară puțin mai caldă; dacă zăpada se lipește sub schiuri, ai ales prea cald.

Ceara cu fluor e interzisă în competiții, iar Swix, cea mai cunoscută marcă norvegiană, a încetat să o vândă în 2020, așa că o ceară de alunecare obișnuită e de ajuns. Magazinele de sport îți pregătesc schiurile contra cost. Iar dacă nu ești sigur, întreabă persoana de lângă tine la începutul traseului: «Hva har du smurt med?» – «Ce ceară ai pus?» – face aproape orice norvegian să stea de vorbă cu un străin.

Bunele maniere pe traseu: cum să nu enervezi pe nimeni

Ține dreapta. Pe un traseu dublu, mergi pe făgașele din dreapta și lasă-le libere pe cele din stânga pentru cei care vin din sens opus. Acolo unde există un făgaș clasic și o bandă de skating, regula e aceeași, și nu face skating în făgașele clasice, pentru că le strici pentru toți ceilalți.

Oprește-te pe margine, niciodată în făgaș, și mai ales nu la baza unei pante sau într-o curbă. Nu merge pe jos pe traseu: urmele de bocanci lasă gropi periculoase. Dacă cineva din spate strigă «Løype!» sau «Spor!», vrea să treacă: dă-te la dreapta, nu e nepoliticos. Regulile pentru câini diferă, așa că verifică ce se aplică local și strânge după câinele tău.

Primul sezon te va învăța modestia. Acceptă asta, mai fă o dată bucla scurtă și oprește-te la o cabană cu cafenea pentru vafe și ciocolată caldă. În martie, când revine soarele și făgașele sunt rapide, o să înțelegi de ce norvegienii vorbesc despre schi toată iarna.

Expresii utile

• ▶
  Hva har du smurt med i dag?Ce ceară ai pus azi?
• ▶
  Jeg er nybegynner, så jeg tar det rolig.Sunt începător, așa că o iau încet.
• ▶
  Hvor kan jeg leie ski?Unde pot închiria schiuri?
• ▶
  Når ble løypa kjørt opp sist?Când a fost pregătit ultima dată traseul?
• ▶
  Skiene mine glipper bakover.Schiurile îmi alunecă înapoi.
• ▶
  Kan jeg få komme forbi?Pot să trec?
• ▶
  Passer disse skoene til bindingene?Se potrivesc bocancii ăștia cu legăturile?
• ▶
  Skal vi ta en runde i lysløypa etter jobb?Facem o tură pe traseul iluminat după serviciu?
• ▶
  Jeg trenger heiskort for én dag.Am nevoie de un skipass pentru o zi.