📜 O scurtă istorie a Norvegiei

Epoca vikingilor

Epoca vikingilor se socotește de obicei de la atacul asupra mănăstirii Lindisfarne din Anglia, în 793, până la bătălia de la Stamford Bridge, în 1066. Norvegienii au navigat spre vest, până în Shetland, Orkney, Irlanda, Islanda și Groenlanda. Nu erau doar războinici: cei mai mulți erau fermieri, pescari și negustori.

Tot atunci Norvegia a fost unită într-un singur regat. Sagele îi atribuie meritul lui Harald Pletosul, dar unificarea a durat mult. Olav Haraldsson, căzut la Stiklestad în 1030, a devenit după moarte Sfântul Olav, iar deasupra mormântului său s-a construit catedrala Nidaros din Trondheim. Corăbii vikinge adevărate poți vedea la Muzeul Epocii Vikingilor de pe Bygdøy, în Oslo, iar la Borre, în Vestfold, sunt movile funerare mari.

Uniunea cu Danemarca

Ciuma neagră a ajuns în 1349 și a ucis o mare parte din populație. Dinastia s-a stins, iar din 1380 Norvegia și Danemarca au avut un rege comun. Uniunea de la Kalmar din 1397 a cuprins pentru o vreme și Suedia, dar Suedia s-a desprins, în timp ce Norvegia a rămas cu Danemarca până în 1814.

Norvegienii numesc adesea perioada aceasta «noaptea de patru sute de ani». Puterea era la Copenhaga, iar daneza a devenit limba scrisă. De aceea bokmål seamănă atât de mult cu daneza și de aceea Ivar Aasen a creat mai târziu nynorsk pe baza dialectelor norvegiene. Dacă te-ai întrebat de ce Norvegia are două norme scrise, explicația începe aici.

1814: Constituția de la Eidsvoll

După războaiele napoleoniene, Danemarca a trebuit să cedeze Norvegia Suediei prin Pacea de la Kiel, în ianuarie 1814. Norvegienii nu au acceptat pur și simplu. 112 bărbați s-au adunat la Eidsvoll, la nord de Oslo, iar pe 17 mai 1814 Constituția a fost adoptată și datată. Se baza pe separarea puterilor și era foarte liberală pentru vremea ei.

Suedia a răspuns în vara aceea cu un război scurt. S-a ajuns la un compromis: Norvegia a intrat într-o uniune cu Suedia, cu un rege comun, dar și-a păstrat Constituția și propriul parlament, Stortingul. De aceea 17 mai este ziua națională și de aceea se sărbătorește cu parade ale copiilor, nu cu defilări militare. Clădirea de la Eidsvoll se poate vizita și merită o excursie de o zi.

1905 și Haakon al VII-lea

Uniunea cu Suedia a devenit tot mai disputată, iar conflictul privind consulatele proprii ale Norvegiei a fost picătura care a umplut paharul. Pe 7 iunie 1905, Stortingul a declarat uniunea dizolvată. Un referendum din august a arătat o majoritate covârșitoare pentru despărțire, iar negocierile de la Karlstad au făcut ca totul să se petreacă fără război.

Norvegia a ales să rămână monarhie și i-a oferit tronul prințului danez Carl. El a cerut mai întâi un referendum, a primit un da și a luat numele Haakon al VII-lea. A devenit o figură care a unit țara, mai ales în timpul războiului. Familia regală de azi – regele Harald al V-lea, regina Sonja și prințul moștenitor Haakon – se trage din el.

Ocupația 1940–1945

Germania a atacat Norvegia pe 9 aprilie 1940. În fiordul Oslo, crucișătorul Blücher a fost scufundat lângă fortăreața Oscarsborg, ceea ce le-a dat regelui și guvernului timp să părăsească Oslo. După două luni de lupte au plecat la Londra și au condus rezistența de acolo. Vidkun Quisling a preluat puterea cu sprijin german, iar numele lui a devenit în multe limbi sinonim cu trădătorul.

Ocupația a durat cinci ani. Mulți evrei norvegieni au fost deportați, iar în Finnmark și nordul provinciei Troms germanii au ars aproape tot în timpul retragerii din toamna lui 1944. Eliberarea a venit pe 8 mai 1945. Muzeul Rezistenței din fortăreața Akershus și Centrul Falstad din Trøndelag spun bine această poveste.

Petrolul și fondul petrolier

După război, Norvegia era o țară modestă care trăia din pescuit, transport maritim și industrie. Apoi, chiar înainte de Crăciunul lui 1969, a fost descoperit zăcământul Ekofisk în Marea Nordului. Statul a hotărât devreme că petrolul trebuie să aparțină tuturor: a fost înființată Statoil (azi Equinor), iar statul a încasat o mare parte din venituri prin taxe și participații.

Banii merg în Fondul Global de Pensii al Guvernului, pe care toată lumea îl numește oljefondet, fondul petrolier. Acesta investește în acțiuni, obligațiuni și imobile din toată lumea, iar politicienii pot cheltui în fiecare an doar o mică parte din valoarea lui, după regula fiscală (handlingsregelen). De aceea norvegienii pot discuta despre fondul petrolier la fel de aprins ca despre fotbal: fiecare are o părere despre cât ar trebui cheltuit și pe ce.

Expresii utile

• ▶
  Gratulerer med dagen!La mulți ani de ziua națională!
• ▶
  Hipp hipp hurra!Ura, ura, ura!
• ▶
  Når ble Grunnloven skrevet?Când a fost scrisă Constituția?
• ▶
  Norge ble selvstendig i 1905.Norvegia a devenit independentă în 1905.
• ▶
  Skal du gå i 17. mai-toget?Mergi la parada de 17 mai?
• ▶
  Har du vært på Vikingtidsmuseet?Ai fost la Muzeul Epocii Vikingilor?
• ▶
  Besteforeldrene mine opplevde krigen.Bunicii mei au trăit războiul.
• ▶
  Hvor mye er det i oljefondet nå?Câți bani sunt acum în fondul petrolier?