☕ Conversația de complezență în norvegiană: vremea, cabana și „takk for sist”

Vremea – subiectul cel mai sigur

Într-o țară în care, în aceeași zi, pot fi minus douăzeci de grade la Karasjok și plus cinci la Bergen, toată lumea are o părere despre vreme. „Fint vær i dag!” (Ce vreme frumoasă azi!) sau „For et vær!” (Ce vreme!) este un mod cât se poate de normal de a începe o discuție la automatul de cafea. Răspunde cu ceva concret: „Ja, endelig sol. Jeg tok sykkelen i dag.” (Da, în sfârșit soare. Azi am venit cu bicicleta.)

La Bergen plouă peste 200 de zile pe an, iar localnicii fac singuri glume pe tema asta. Vei auzi sigur „Det finnes ikke dårlig vær, bare dårlige klær” – nu există vreme rea, doar haine nepotrivite. E pe jumătate glumă, pe jumătate filozofie de viață. Copiii de la grădiniță stau afară pe orice vreme, iar un coleg norvegian se va uita ciudat la tine dacă spui că la minus cinci e prea frig pentru o plimbare.

Iarna are propriile expresii: „Nå er det glatt ute” (Acum e alunecos afară) și „Har du byttet til vinterdekk?” (Ai schimbat deja pe cauciucuri de iarnă?). Primăvara se vorbește mult despre când se topește zăpada și când se poate sta din nou afară.

Cabana și weekendul

În Norvegia există peste 400.000 de case de vacanță, iar hytta este aproape un subiect național. Vinerea colegii întreabă „Skal du noe i helga?” (Ai ceva planuri în weekend?), iar răspunsul e adesea „Vi skal på hytta” (Mergem la cabană). Ea poate fi la munte, lângă Geilo sau Hafjell, la mare, în Hvaler, ori adânc în pădure, fără curent și fără apă curentă.

Lunea vine întrebarea inversă: „Hadde du en fin helg?” (Ai avut un weekend frumos?). Nimeni nu așteaptă o poveste lungă. Ajung câteva propoziții: „Ja, vi var på tur i Nordmarka, og så slappet vi av.” (Da, am fost în drumeție în Nordmarka, apoi ne-am odihnit.) E perfect în regulă să spui că ai stat acasă și te-ai uitat la seriale.

Dacă cineva te invită la cabana lui, e un semn de încredere. Întreabă ce să aduci – de multe ori lenjerie de pat și mâncare – și așteaptă-te să ajuți la tăiat lemne, cărat apă sau la curățenie înainte de plecare.

„Takk for sist” și „takk for maten”

Norvegienii mulțumesc mult, iar unele dintre formulele lor de mulțumire aproape că nu există în alte limbi. „Takk for sist” înseamnă „mulțumesc pentru ultima dată când ne-am văzut”. O spui când întâlnești pe cineva cu care ai petrecut timp înainte, mai ales după o cină, o petrecere sau o excursie plăcută. Dacă sâmbătă ai fost în vizită la cineva și marți îl întâlnești la magazin, „Takk for sist!” e primul lucru pe care îl spui. Dacă uiți, gazdele vor observa.

„Takk for maten” (mulțumesc pentru mâncare) spui după ce ai mâncat, fie că e o cină la socri, fie o pizza la un coleg. Răspunsul este „Vel bekomme” (poftă bună, cu plăcere). Copiii învață asta devreme, iar mulți o spun și în familie, acasă.

La serviciu, mulți spun „Takk for i dag” (mulțumesc pentru azi) când pleacă acasă, mai ales după o ședință sau un curs. Iar când pleci dintr-o vizită, poți spune „Takk for meg” (mulțumesc pentru primire).

Limbaj direct, spațiu personal și autobuzul

Norvegiana este o limbă directă. „Kan du sende meg rapporten?” (Poți să-mi trimiți raportul?) e suficient de politicos; nu ai nevoie de „ați fi atât de amabil”. Nu e nepoliticos, ci doar eficient. Totodată, norvegienii sunt prudenți cu critica deschisă. Dacă șeful spune „Det kan vi kanskje se litt mer på” (Poate ne mai uităm puțin la asta), de multe ori înseamnă că ceva trebuie schimbat.

Norvegienilor le place distanța. În stația de autobuz din Oslo oamenii stau răsfirați, nu într-un grup strâns, iar în autobuz se preferă un loc dublu liber. Să te așezi lângă un străin când în altă parte e un loc gol e neobișnuit. Mulți își pun rucsacul pe scaunul de alături, dar îl iau când autobuzul se umple.

Să intri în vorbă cu un necunoscut în autobuz poate părea ciudat. La coada de la poștă e altfel, iar pe munte toată lumea se salută cu un „Hei!”. Și dacă un turist te oprește în Bergen, majoritatea oamenilor îi arată bucuroși drumul.

Cum începi o discuție cu colegii – și câteva cuvinte despre Janteloven

Pauza de prânz e cel mai bun moment pentru o discuție. Așază-te la masă chiar dacă nu cunoști pe nimeni și pune o întrebare simplă: „Hvor lenge har du jobbet her?” (De cât timp lucrezi aici?) sau „Har du vært på tur i det siste?” (Ai mai fost pe undeva în ultima vreme?). Schiul, fotbalul, activitățile copiilor și serialele noi de la NRK sunt subiecte sigure. Salariul, religia și cât a costat apartamentul cuiva e mai bine să le lași deoparte, cel puțin la început.

Nu aștepta ca norvegienii să facă primul pas. Mulți sunt timizi, nu neprietenoși. Dacă ai copt chifle sau ai adus o prăjitură din țara ta, e o metodă excelentă de a sparge gheața. Prăjitura de vineri (fredagskake) este o tradiție la multe locuri de muncă.

S-ar putea să auzi de Janteloven, Legea lui Jante. Provine din romanul „Un fugar își încrucișează urmele” (1933) de Aksel Sandemose, iar prima regulă sună așa: „Să nu crezi că ești cineva.” În practică înseamnă că norvegienii se laudă rar. Povestește despre munca ta, dar spune mai degrabă „Det gikk ganske bra” (A mers destul de bine) decât „Am fost cel mai bun de la curs”.

Expresii utile

• ▶
  Takk for sist!Mulțumesc pentru data trecută!
• ▶
  Takk for maten!Mulțumesc pentru mâncare!
• ▶
  Vel bekomme.Cu plăcere. (răspuns la „takk for maten”)
• ▶
  Fint vær i dag, ikke sant?Frumoasă vreme azi, nu-i așa?
• ▶
  Skal du noe i helga?Ai ceva planuri în weekend?
• ▶
  Hadde du en fin helg?Ai avut un weekend frumos?
• ▶
  Hvor lenge har du jobbet her?De cât timp lucrezi aici?
• ▶
  Er det ledig her?E liber aici?
• ▶
  Takk for meg!Mulțumesc pentru primire!