Dialectele norvegiene: de ce fiecare vorbește altfel

De ce nu există o normă orală „corectă”

În majoritatea țărilor europene, graiul capitalei a devenit treptat norma. Norvegia a mers pe alt drum. După 400 de ani de uniune cu Danemarca, limba scrisă era daneza, iar oamenii educați din Christiania (Oslo) și Bergen vorbeau o norvegiană cu puternică influență daneză. Când norvegienii au început în secolul al XIX-lea să-și construiască propria limbă, mulți au susținut că adevărata norvegiană sunt dialectele țăranilor și pescarilor. Ideea a rămas.

Astăzi nicio lege nu spune cum trebuie să vorbești. Profesorii nu au voie să corecteze dialectul unui elev, iar copiii învață să scrie în bokmål sau nynorsk, vorbind în continuare ca acasă. Ceea ce mulți numesc „norvegiana estică standard” este pur și simplu graiul din zona Oslo. Se aude des la televizor și în manuale, dar nu are niciun statut oficial.

Est, vest, nord și Trøndelag

Lingviștii împart de obicei dialectele în patru grupe: norvegiana estică, norvegiana vestică, trøndersk și norvegiana nordică. Granițele sunt neclare, iar o vale poate suna altfel decât cea vecină, dar câteva cuvinte spun foarte mult.

Testul clasic este cuvântul jeg (eu). În Oslo auzi jeg sau „jæ”. În Bergen și pe o mare parte a coastei de vest se spune eg. În Trøndelag și în nordul Norvegiei mulți spun æ sau æg, iar în unele zone din interior, de exemplu în Hedmark și Gudbrandsdalen, poți auzi i sau je. Ikke (nu) variază la fel de mult: ikke în Oslo, ikkje în vest, itj în Trondheim și adesea ikkje sau ikke în nord.

Există și diferențe gramaticale. Dialectul din Bergen are doar două genuri, pentru că femininul s-a contopit cu masculinul, așa că acolo se spune en bok, nu ei bok. În trøndersk terminația dispare des: „å kast” în loc de å kaste. Cuvântul interogativ hva (ce) devine ka în Bergen și kå în Trondheim.

R-ul rulat și „skarre-r”

Vei auzi două feluri de r. În cea mai mare parte a țării se folosește un r rulat sau bătut, rostit cu vârful limbii. Dar într-o fâșie de-a lungul coastei de sud și de vest, de la Kristiansand și Arendal până la Stavanger și Bergen, oamenii folosesc așa-numitul skarre-r, format în fundul gâtului, cam ca în franceză sau germană. Ambele sunt corecte, iar nimeni din Bergen nu va crede că un r rulat sună ciudat.

O altă particularitate este „l-ul gros” (tjukk l), un sunet bătut în cuvinte ca sol (soare) și gul (galben). Este răspândit în mare parte din estul Norvegiei și în Trøndelag, iar mulți locuitori din Oslo îl folosesc fără să-și dea seama, deși multă vreme a fost considerat țărănesc. Nu trebuie să-l înveți, dar e util să-l recunoști.

Cum te descurci când înveți limba

Alege un singur model și ține-te de el. Majoritatea manualelor și aplicațiilor urmează norvegiana estică, iar pentru vorbit este o alegere sigură. Dacă locuiești în Stavanger sau Tromsø, vei prelua oricum cuvinte locale, și e perfect în regulă.

Pentru ascultare merită să înveți variantele cele mai comune pentru vreo douăzeci de cuvinte foarte frecvente: jeg (eu), ikke (nu), hva (ce: ka, kva, kå), hvordan (cum: korsn, koss, åssen), vi (noi: me, mæ) și hvem (cine: kem, kæm). Odată ce recunoști ka în Bergen și kå în Trondheim, jumătate din confuzie dispare.

Uită-te la seriale cu subtitrare în norvegiană. NRK subtitrează aproape tot, iar subtitrarea se activează în aplicația NRK TV. Dacă un coleg din Sunnmøre spune ceva ce nu înțelegi, întreabă pur și simplu: „Kan du si det en gang til?” Nimeni nu se supără. Nici norvegienii nu înțeleg mereu dialectele celorlalți, mai ales pe cele din văile din interior.

Dialectul la serviciu, în Parlament și la NRK

În Norvegia, a vorbi în dialect nu e un semn de educație precară. Miniștrii vorbesc în dialect de la tribuna Stortingului, iar din anii ’70 NRK le permite prezentatorilor de știri și reporterilor să-și folosească propriul dialect în emisie. O prezentatoare meteo din Nordland este un lucru cât se poate de obișnuit.

Asta înseamnă și că nu ar trebui să corectezi sau să imiți dialectul cuiva în glumă, decât dacă îl cunoști bine. O glumă despre cum vorbesc cei din Bergen merge între prieteni, dar venită de la un nou-venit poate părea nepoliticoasă. În schimb, întrebarea „Hvor kommer du fra? Jeg hører at du ikke er fra Oslo” (De unde ești? Aud că nu ești din Oslo) e un bun început de conversație. Oamenilor le place să vorbească despre locul în care au crescut.

Și accentul tău face parte din acest tablou. Norvegienii sunt obișnuiți cu multe feluri de a vorbi, așa că un accent românesc sau polonez e doar încă unul. O gramatică clară contează mai mult decât o melodie perfectă de Oslo.

Expresii utile

Hvor kommer du fra?De unde ești?
Kan du si det en gang til?Poți să repeți?
Kan du snakke litt saktere?Poți vorbi puțin mai rar?
Hva betyr det?Ce înseamnă asta?
Hvordan sier dere det her?Cum spuneți asta pe aici?
Jeg forstår ikke dialekten din helt ennå.Încă nu-ți înțeleg pe deplin dialectul.
Du snakker bergensk, ikke sant?Vorbești dialectul din Bergen, nu-i așa?
Jeg lærer østnorsk.Învăț norvegiana estică.