Greșeli frecvente ale românilor în limba norvegiană

Ordinea cuvintelor

• ✘ I morgen jeg skal jobbe hjemme.

  ✔ I morgen skal jeg jobbe hjemme. ▶

  În propoziția principală norvegiană verbul stă mereu pe locul al doilea. Dacă începi cu «i morgen», «nå» sau «etterpå», subiectul trece după verb. În română ordinea e liberă («Mâine eu lucrez de acasă» sună firesc), de aceea greșeala apare foarte des.

• ✘ Jeg ikke vet hvor han bor.

  ✔ Jeg vet ikke hvor han bor. ▶

  În română «nu» stă înaintea verbului («Nu știu»), dar în norvegiană «ikke» vine după verbul conjugat: «Jeg vet ikke», «Hun kommer ikke».

• ✘ Hvorfor du lærer norsk?

  ✔ Hvorfor lærer du norsk? ▶

  În întrebările cu cuvânt interogativ (hva, hvor, hvorfor, når) verbul vine imediat după acesta, iar subiectul după verb. În română subiectul poate sta oriunde sau poate lipsi, în norvegiană ordinea e fixă.

Articole și forma hotărâtă

• ✘ Jeg liker kaffen med melk.

  ✔ Jeg liker kaffe med melk. ▶

  Când vorbești despre ceva în general, norvegiana nu folosește forma hotărâtă. În română spunem «Îmi place cafeaua», dar în norvegiană «Jeg liker kaffe». «Kaffen» ar fi o anumită cafea, de exemplu cea din cana ta.

• ✘ Norsken er et vanskelig språk.

  ✔ Norsk er et vanskelig språk. ▶

  Numele limbilor nu primesc articol hotărât: «Norsk er vanskelig», «Jeg snakker rumensk». În română spunem «norvegiana e grea», de aici tentația de a scrie «norsken».

Adjective

• ✘ Vi bor i et hus stort.

  ✔ Vi bor i et stort hus. ▶

  În norvegiană adjectivul stă înaintea substantivului, nu după el ca în română («o casă mare»). Pe deasupra se și acordă: en stor bil, et stort hus, store hus.

• ✘ Bergen er mer stor enn Stavanger.

  ✔ Bergen er større enn Stavanger. ▶

  Adjectivele scurte au comparativ cu terminație: stor – større, billig – billigere, fin – finere. «Mer» se folosește doar la adjectivele lungi: «mer interessant». Româna construiește mereu cu «mai» («mai mare»), de aici greșeala.

Prepoziții

• ✘ Jeg venter deg ved inngangen.

  ✔ Jeg venter på deg ved inngangen. ▶

  În română «te aștept» nu are prepoziție, dar verbul «vente» cere mereu «på»: «Vi venter på bussen», «Hun venter på svar».

• ✘ Jeg er til legen nå.

  ✔ Jeg er hos legen nå. ▶

  Românescul «la» are mai multe echivalente. La o persoană (la doctor, la frizer, la bunica) se spune «hos»: hos legen, hos frisøren, hos bestemor. «Til» arată direcția: «Jeg skal til legen» (merg la doctor).

• ✘ Hun er forelsket av en nordmann.

  ✔ Hun er forelsket i en nordmann. ▶

  «Îndrăgostit de» se spune «forelsket i». Prepozițiile se învață împreună cu verbul sau adjectivul: glad i (a ține la cineva), redd for (a se teme de), stolt av (mândru de).

• ✘ Når kommer du hjemme?

  ✔ Når kommer du hjem? ▶

  Românescul «acasă» merge și pentru loc, și pentru direcție («sunt acasă», «vin acasă»). Norvegiana are două cuvinte: «hjemme» (unde? – Jeg er hjemme) și «hjem» (încotro? – Jeg kommer hjem).

Verbe

• ✘ Jeg har kommet til Norge i 2019.

  ✔ Jeg kom til Norge i 2019. ▶

  În română perfectul compus e timpul obișnuit pentru trecut («Am venit în 2019»). În norvegiană, când spui exact când s-a întâmplat (i 2019, i går, for to år siden), folosești preteritum: «kom», «var», «kjøpte». Perfektum («har kommet») e pentru fapte fără un moment precizat.

• ✘ Jeg har 28 år.

  ✔ Jeg er 28 år. ▶

  În română vârsta o «ai» («Am 28 de ani»), în norvegiană o «ești»: «Jeg er 28 år» sau «Jeg er 28 år gammel». Întrebarea este «Hvor gammel er du?»

• ✘ Jeg bor i Norge siden 2018.

  ✔ Jeg har bodd i Norge siden 2018. ▶

  În română prezentul e suficient («Locuiesc în Norvegia din 2018»). În norvegiană o acțiune începută în trecut care continuă și acum cere perfektum: «har bodd», «har jobbet».

• ✘ Vi ser oss i morgen!

  ✔ Vi ses i morgen! ▶

  «Ne vedem mâine» are pronume reflexiv, așa că apare tentația lui «oss». Norvegiana folosește forma cu -s, care înseamnă deja «unul pe altul»: «Vi ses», «Vi snakkes».

Vocabular

• ✘ Hvordan kaller du deg?

  ✔ Hva heter du? ▶

  «Cum te cheamă?» nu se traduce cuvânt cu cuvânt. Norvegiana are verbul «hete»: «Hva heter du?» – «Jeg heter Ioana». «Kalle» înseamnă a numi pe cineva într-un anumit fel: «Vi kaller ham Nicu».

• ✘ Hvem er den aktuelle sjefen i firmaet?

  ✔ Hvem er den nåværende sjefen i firmaet? ▶

  Românescul «actual» (de acum) este în norvegiană «nåværende». Norvegianul «aktuell» înseamnă «relevant, de actualitate»: «Er stillingen fortsatt aktuell?» (Postul mai e disponibil?).

• ✘ Elevene deltar i en konkurs.

  ✔ Elevene deltar i en konkurranse. ▶

  Atenție, prieten fals: în norvegiană «konkurs» înseamnă faliment («Firmaet gikk konkurs»). Concursul românesc este «konkurranse».

• ✘ Jeg skal på magasinet og kjøpe brød.

  ✔ Jeg skal på butikken og kjøpe brød. ▶

  Magazinul românesc se numește în norvegiană «butikk». «Magasin» înseamnă de obicei revistă sau depozit, nu locul de unde îți iei pâinea.

Pronume

• ✘ Andrei ringer moren hans hver dag.

  ✔ Andrei ringer moren sin hver dag. ▶

  Când posesorul este subiectul aceleiași propoziții, se folosește «sin/si/sitt/sine». «Andrei ringer moren hans» înseamnă că Andrei sună mama altui bărbat. În română «mama lui» poate însemna ambele lucruri, de aceea diferența scapă ușor.

• ✘ De elsker seg.

  ✔ De elsker hverandre. ▶

  Românescul «se iubesc» înseamnă de obicei «unul pe altul». Norvegianul «seg» e doar reflexiv, deci «De elsker seg» sună ca și cum fiecare s-ar iubi pe sine. Pentru reciprocitate se spune «hverandre».

• ✘ Er viktig å lære norsk.

  ✔ Det er viktig å lære norsk. ▶

  Propoziția norvegiană are mereu subiect. Unde româna nu are niciunul («E important să…», «Plouă»), norvegiana pune «det»: «Det er viktig», «Det regner».

• ✘ Jeg sa ikke ingenting.

  ✔ Jeg sa ingenting. ▶

  În română negația se dublează («Nu am zis nimic»), în norvegiană una singură ajunge: «Jeg sa ingenting» sau «Jeg sa ikke noe».

Ortografie

• ✘ Vi skal på concert på fredag.

  ✔ Vi skal på konsert på fredag. ▶

  Norvegiana scrie cu «k» multe cuvinte internaționale pe care româna le scrie cu «c»: konsert, kultur, kontor, klasse, musikk. Litera «c» apare rar, mai ales în nume proprii.

Pronunție

• ✘ Skal vi ta en øl [ol]?

  ✔ Skal vi ta en øl [øːl]? ▶

  Româna nu are vocalele norvegiene «ø», «y» și «u». Pentru «ø» spune un «e» cu buzele rotunjite: øl, rød, søster. Dacă pronunți [ol], norvegianul s-ar putea să nu te înțeleagă.