Vorbirea indirectă
Han sa at han var syk. Hun spurte om jeg kom. Așa redai ce au spus alții.
Predăm bokmål, forma scrisă cea mai folosită în Norvegia.
Despre ce este vorba?
Vorbirea indirectă e felul în care transmiți ce a spus sau a întrebat altcineva, fără să-l citezi cuvânt cu cuvânt. Șefa spune «Ședința s-a mutat», iar tu îi spui mai târziu unui coleg că, după spusele ei, ședința s-a mutat. Așa circulă mesajele la orice loc de muncă și în orice familie.
În norvegiană afirmațiile se leagă cu at: «Hun sier at hun er trøtt» (spune că e obosită). Întrebările de tip da sau nu se leagă cu om: «Han spør om jeg kommer» (întreabă dacă vin). Cuvintele interogative rămân: «Hun spurte hvor jeg bodde» (a întrebat unde locuiesc). Dacă verbul care introduce vorbirea e la trecut, timpul se mută un pas înapoi: er devine var, har devine hadde.
Româna are un singur cuvânt, «dacă», și pentru condiție, și pentru întrebare. Norvegiana le desparte: în vorbirea indirectă se folosește om («Han spør om jeg kommer»), iar hvis rămâne pentru condiții. «Han spør hvis jeg kommer» e o greșeală tipică. Apoi, în română timpul rămâne pe loc («a întrebat unde locuiesc»), pe când în norvegiană trece în trecut: «hvor jeg bodde». Ai nevoie de asta mereu: când transmiți un mesaj de la cabinetul medical («De sa at jeg kan komme i morgen»), când îi spui partenerului ce a întrebat grădinița sau când îi povestești unui coleg o convorbire.
Reguli
- Afirmații: si/fortelle/mene/skrive + at (că): 'Jeg er trøtt.' → Hun sier at hun er trøtt.
- Întrebări da/nu: spørre + om (dacă): 'Kommer du?' → Han spør om jeg kommer.
- Întrebările cu cuvânt interogativ îl păstrează: 'Hvor bor du?' → Hun spør hvor jeg bor.
- Ordinea cuvintelor: e propoziție secundară, deci subiectul înaintea verbului, fără inversiune: Han spurte hvor jeg bodde (nu 'hvor bodde jeg').
- Ikke/aldri stau înaintea verbului: 'Jeg har ikke tid.' → Hun sa at hun ikke hadde tid.
- Hvem/hva ca subiect primesc som: 'Hvem kommer?' → Han spurte hvem som kom. 'Hva skjedde?' → Hun lurte på hva som skjedde.
- Concordanța timpurilor: dacă verbul introductiv e la trecut, timpul se mută un pas înapoi: er → var, har vært → hadde vært, kommer → kom, skal/vil → skulle/ville. În română nu se face ('A zis că e bolnav'), deci atenție!
- 'Jeg bor i Bergen.' → Han sa at han bodde i Bergen. 'Jeg skal reise.' → Hun sa at hun skulle reise.
- Dacă e încă adevărat, în vorbire prezentul poate rămâne: Hun sa at hun er lærer.
- Se schimbă pronumele și cuvintele de timp/loc: jeg → han/hun, i dag → den dagen, i morgen → dagen etter, her → der.
- Rugăminți: be noen (om) å + infinitiv: 'Lukk døra!' → Hun ba meg (om) å lukke døra.
Exemple
- Hun sa at hun var syk.A spus că e bolnavă.
- Han spurte om jeg ville bli med.M-a întrebat dacă vreau să vin.
- Læreren spurte hvor jeg kom fra.Profesorul m-a întrebat de unde sunt.
- De fortalte at de hadde kjøpt hus.Ne-au spus că și-au cumpărat o casă.
- Jeg lurer på hvem som har tatt sykkelen min.Mă întreb cine mi-a luat bicicleta.
- Hun sa at hun ikke kunne komme.A zis că nu poate veni.
- Sjefen ba meg om å skrive en rapport.Șeful m-a rugat să scriu un raport.
- Han sa at han skulle ringe dagen etter.A zis că va suna a doua zi.