Scoaterea în evidență și particule: det … som, jo, vel, nok
Ca să scoți ceva în evidență în norvegiană, îl poți muta la început sau poți spune det er/var … som. Cuvințele mici jo, vel și nok arată ce crezi despre ce spui – norvegiana vorbită e plină de ele.
Predăm bokmål, forma scrisă cea mai folosită în Norvegia.
Pe scurt: ca să scoți în evidență o parte a propoziției, o pui la început sau folosești det er/var … som. Cuvințelele jo, vel și nok arată ce crezi tu despre ce spui.
Despre ce este vorba?
Orice limbă are mijloace să arate partea cea mai importantă a unei propoziții. Poți accentua un cuvânt cu vocea, îl poți muta la început sau poți spune că Kari a sunat, nu Per. Cuvintele mici arată și ce crezi despre ce spui: doar, probabil, se pare.
Norvegiana le folosește pe toate. Propoziția de evidențiere se face cu det er/var ... som: «Det var Kari som ringte» (Kari a fost cea care a sunat). Poți și muta ceva la început, iar verbul rămâne tot pe locul doi: «Den filmen har jeg sett» (filmul ăsta l-am văzut). Și apoi cuvintele mici: «Det er jo søndag i dag» (doar e duminică azi), «Du kommer vel i morgen?» (vii mâine, nu?), «Hun kommer nok litt seint» (probabil întârzie puțin).
Un român are deja reflexul: și noi spunem «doar e duminică», «cică vine ploaia», «hai, vino!». Jo e «doar», nok e «probabil», visst e «cică» sau «se pare», iar da seamănă cu «hai» din «Kom igjen, da!». Chiar și «Ba da!» are un echivalent exact: «Kommer du ikke? Jo!» (nu vii? Ba da!). Mai grea e ordinea: în română «Filmul ăsta l-am văzut» e corect, dar în norvegiană verbul trebuie să fie al doilea: «Den filmen har jeg sett», nu «Den filmen jeg har sett». Le vei auzi în fiecare pauză de prânz și la fiecare discuție cu vecinii.
Reguli
- Construcția scindată: Det + er/var + partea importantă + som + restul: Det var Kari som ringte (Kari a fost cea care a sunat, nu altcineva).
- La timp sau loc, som dispare des: Det var i Bergen vi møttes. (În Bergen ne-am cunoscut.)
- Foarte des în întrebări: Hvem var det som ringte? Er det du som har spist kaka mi?
- Mută complementul la început – verbul rămâne tot pe locul doi: Den filmen har jeg sett. (Filmul ăsta l-am văzut.)
- Se folosește des pentru contrast: Te drikker jeg, men kaffe tåler jeg ikke.
- selv = singur, eu însumi sau chiar și: Jeg malte huset selv. Selv barna skjønte det.
- jo = doar, după cum știm: Det er jo søndag i dag. Jo e și „ba da” la o întrebare negativă: Kommer du ikke? – Jo!
- da = îndulcește, încurajează sau arată puțină nerăbdare: Kom igjen, da! (Hai odată!) Det går bra, da. (O să fie bine.)
- vel = presupun, probabil: Du kommer vel i morgen? Ja vel = bine, am înțeles.
- nok = probabil sau „ce-i drept”: Hun kommer nok litt seint. Det er nok riktig, men …
- visst = cică, se pare: Det blir visst regn i morgen. Ja visst! = Sigur!
- Aceste cuvințele stau imediat după verb, înaintea lui ikke: Han er jo lege. Hun kommer nok ikke.
Greșeală tipică: în română dublezi complementul („Filmul ăsta l-am văzut”) și iese Den filmen har jeg sett den. În norvegiană nu se repetă: Den filmen har jeg sett.
Exemple
- Det var naboen som fant hunden vår i skogen.Vecinul a fost cel care ne-a găsit câinele în pădure.
- Det er på fredag vi skal på hytta, ikke på lørdag.Vineri mergem la cabană, nu sâmbătă.
- Den boka har jeg lest tre ganger.Cartea asta am citit-o de trei ori.
- Du har vel husket å kjøpe melk?Ți-ai amintit să iei lapte, nu?
- Vi kan jo ta toget til Flåm i stedet.Păi putem lua trenul spre Flåm în schimb.
- Det blir visst et nytt kjøpesenter på Lillestrøm.Cică se face un mall nou în Lillestrøm.
- Hun er nok trøtt etter nattevakta.Probabil e obosită după tura de noapte.
- Kom igjen da, bussen går om to minutter!Hai odată, autobuzul pleacă în două minute!