Pronumele complement: meg, deg, ham, henne

Când o persoană nu face acțiunea, ci o primește, sau stă după o prepoziție, se folosește forma de complement: jeg devine meg, vi devine oss. Există o singură formă – nu ca în română, cu „mă”, „mie”, „îmi”.

Predăm bokmål, forma scrisă cea mai folosită în Norvegia.

Despre ce este vorba?

Într-o propoziție, de multe ori cineva face ceva, iar altcuiva i se întâmplă ceva. «Kari ringer Per» (Kari îl sună pe Per): Kari sună, Per primește apelul. Când înlocuim numele cu pronume, folosim forme diferite: «Hun ringer ham» (Ea îl sună).

Pronumele norvegiene au o formă separată de complement: «jeg» – «meg» (mă, mie), «vi» – «oss» (ne, nouă), «de» – «dem» (îi, lor). O folosești când acțiunea ajunge la persoană: «Kari hjelper meg» (Kari mă ajută). Și mereu după prepoziții: «med meg» (cu mine), «til deg» (la tine), «hos oss» (la noi). În loc de «ham» poți spune și «han».

În română ai multe forme: mă, mie, îmi, pe mine. În norvegiană e una singură – «meg»: «Hun ser meg» (mă vede), «Hun gir meg en bok» (îmi dă o carte), «Hun snakker med meg» (vorbește cu mine). Atenție la ordine: pronumele vine după verb, nu înainte ca în «mă ajută».

Reguli

jeg → meg (pe mine, mie), du → deg (pe tine, ție), han → ham sau han (pe el, lui), hun → henne (pe ea, ei), den/det → den/det, vi → oss (pe noi, nouă), dere → dere (pe voi, vouă), de → dem (pe ei, lor).

Folosești forma de complement după verb, când persoana „primește” acțiunea: Kari ringer meg. Jeg hjelper henne.

Și mereu după prepoziții: med meg, til deg, for oss, hos dem, uten ham: Kommer du med oss på kino? (Vii cu noi la film?)

ham sau han? Ambele sunt corecte în bokmål: Jeg ser ham / Jeg ser han. Ham e mai des în scris, mulți spun han.

de = ei, dem = pe ei/lor: De bor i Drammen. Jeg besøker dem. În unele dialecte auzi „dem” ca subiect, dar scrie de.

den și det pentru lucruri: Jeg finner ikke nøkkelen. Har du sett den? Huset er solgt – vi solgte det i mai.

Pronumele scurt stă înainte de ikke: Jeg kjenner ham ikke (Nu-l cunosc). Dar: Jeg kjenner ikke Ola.

Două complemente: întâi persoana, apoi lucrul: Kan du gi meg saltet? Jeg viste dem leiligheten.

După enn (decât) și som (ca) merg ambele forme: Han er eldre enn meg / enn jeg. „Eu sunt” la ușă sau la telefon este Det er meg: Hvem er det? – Det er meg, Ali.

Aceeași persoană ca subiectul la persoana a 3-a? Atunci seg: Han vasker seg (se spală). Han vasker ham = spală pe altcineva. Jeg vasker meg, du vasker deg.

Greșeală tipică: pronumele pus înaintea verbului, ca în română („Te iubesc”, „Îl văd”): Jeg deg elsker ✗. În norvegiană pronumele vine după verb: Jeg elsker deg. Jeg ser ham.

Exemple

Kan du ringe meg etter jobben?Mă poți suna după serviciu?

Vi har ikke sett henne siden jul.N-am văzut-o de Crăciun.

Mormor bor hos oss i sommer.Bunica stă la noi vara asta.

Barna sover. Ikke vekk dem!Copiii dorm. Nu-i trezi!

Jeg har kjøpt en gave til deg.Ți-am cumpărat un cadou.

Kjenner du Ahmed? – Ja, jeg jobber sammen med ham.Îl cunoști pe Ahmed? – Da, lucrez cu el.

Legen ga meg en resept på antibiotika.Doctorul mi-a dat o rețetă pentru antibiotice.

Hvem har tatt den siste kaffen? – Det var meg, beklager!Cine a luat ultima cafea? – Eu, scuze!