Accentul, tonurile și vocalele lungi și scurte
Norvegiana are melodia ei. Dacă nimerești accentul și lungimea vocalelor, oamenii te înțeleg mult mai ușor – chiar dacă gramatica nu e perfectă.
Predăm bokmål, forma scrisă cea mai folosită în Norvegia.
Pe scurt: accentul pe prima silabă, vocalele lungi lungi, cele scurte scurte – și ascultă melodia.
Despre ce este vorba?
Accentul înseamnă că o silabă din cuvânt se spune mai puternic decât celelalte. Tonul este melodia cuvântului – dacă vocea urcă sau coboară. Împreună îi dau norvegienei acel sunet «cântat» pe care îl auzi imediat.
În norvegiană accentul cade de obicei pe prima silabă: «JENte» (fată), «SKOle» (școală), «HYTte» (cabană). Unele împrumuturi au accentul mai în spate: «buTIKK» (magazin), «universiTET». Pe lângă asta, norvegiana are două tonuri. Tonul 1 e o mișcare simplă, tonul 2 coboară întâi și apoi urcă din nou. Unele cuvinte diferă doar prin ton: «bønder» (țărani, tonul 1) și «bønner» (fasole, tonul 2).
În română accentul e liber și te-ai obișnuit să-l înveți pentru fiecare cuvânt. Noi sunt tonurile și diferența dintre vocale lungi și scurte, pe care româna nu o face. Nu te speria: norvegienii te înțeleg aproape mereu din context.
Reguli
- Accentul cade de obicei pe prima silabă: JENte, SKOle, ARbeid, HYTte.
- Multe cuvinte împrumutate au accentul mai la urmă: buTIKK (magazin), restauRANG, universiTET.
- Cuvintele care încep cu be- și for- au accentul pe silaba următoare: beTAle (a plăti), forSTÅ (a înțelege), forKLAre (a explica).
- Norvegiana are două tonuri. Tonul 1 e o singură mișcare simplă a vocii. Tonul 2 coboară întâi și apoi urcă din nou – e melodia aceea „cântată”.
- Perechi minimale: bønder (tonul 1, fermieri) – bønner (tonul 2, fasole); anden (tonul 1, rața) – ånden (tonul 2, spiritul).
- Regulă practică: cuvintele de o silabă cu -en/-et au de obicei tonul 1 (bilen, huset), iar majoritatea cuvintelor terminate în -e au tonul 2 (jente, gate, kake).
- O consoană după vocală = vocală lungă. Două consoane = vocală scurtă: tak (acoperiș) – takk (mulțumesc), vin (vin) – vinn (câștigă!), hat (ură) – hatt (pălărie).
- r + s, t, d, n, l se contopesc adesea într-un singur sunet, cu limba îndoită spre spate: norsk (aproape „noșk”), Lars, kort, ferdig, barn, ærlig.
- Se întâmplă și între cuvinte: „for sent” (prea târziu) sună aproape ca „fo-șent”.
- În vestul și sudul Norvegiei mulți folosesc un r graseiat. Atunci r și s se pronunță separat.
Greșeală tipică a românilor: în română vocalele au toate aceeași lungime, așa că tak și takk sună la fel. În plus, r-ul românesc vibrat se pronunță separat de s.
Exemple
- Takk for maten!Mulțumesc pentru masă!
- Taket på hytta lekker igjen.Acoperișul cabanei curge iar.
- Vil du ha et glass vin til fisken?Vrei un pahar de vin la pește?
- Lars snakker norsk med kundene i butikken.Lars vorbește norvegiană cu clienții din magazin.
- Barna er ferdige i barnehagen klokka fire.Copiii termină la grădiniță la ora patru.
- Ingrid kommer for sent til bussen hver morgen.Ingrid întârzie la autobuz în fiecare dimineață.
- Bøndene i Trøndelag dyrker poteter, ikke bønner.Fermierii din Trøndelag cultivă cartofi, nu fasole.
- Universitetet i Tromsø ligger langt nord.Universitatea din Tromsø se află departe, în nord.