Construcția frazei A1

▶ Leiligheten er fin, men den er dyr.

Corect și: Leiligheten er fin, men dyr.

Apartamentul este frumos, dar este scump.

💡 După men, «leiligheten» devine den. Poți omite și «den er» și spune «fin, men dyr».

▶ Ingrid jobber i Oslo, men hun bor i Drammen.

Corect și: Ingrid jobber i Oslo, men bor i Drammen.

Ingrid lucrează în Oslo, dar locuiește în Drammen.

💡 Același subiect, deci «hun» poate lipsi după men. Verbul este la prezent, «bor», nu «bo».

▶ Piotr jobber på et lager, og kona hans jobber på et sykehus.

Piotr lucrează într-un depozit, iar soția lui lucrează la un spital.

💡 Două subiecte diferite, deci rămân amândouă. După og, subiectul (kona hans) stă înaintea verbului.

▶ Vi kan reise til hytta eller bli hjemme.

Corect și: Vi kan reise til hytta, eller vi kan bli hjemme.

Putem merge la cabană sau putem rămâne acasă.

💡 După kan urmează infinitivul fără å, deci «kan bli». Când scurtezi propoziția, atât «reise», cât și «bli» sunt la infinitiv.

▶ Bussen var forsinket, så Piotr kom for sent på jobb.

Corect și: Bussen var forsinket, så kom Piotr for sent på jobb.

Autobuzul a întârziat, așa că Piotr a întârziat la serviciu.

💡 Så stă între cele două propoziții, niciodată la început. Întâi cauza (bussen var forsinket), apoi rezultatul.

▶ Mohammed er trøtt, men han må jobbe.

Mohammed este obosit, dar trebuie să lucreze.

💡 După men vin subiectul și apoi verbul. După må urmează infinitivul fără å, deci spunem «må jobbe», nu «må jobber».

▶ Olena har to barn, og de går i barnehagen.

Olena are doi copii și ei merg la grădiniță.

💡 «To barn» este la plural, deci pronumele este de. Det se folosește pentru un singur lucru, nu pentru mai multe persoane.

▶ Piotr snakker litt norsk, men han forstår mye.

Piotr vorbește puțină norvegiană, dar înțelege mult.

💡 Men nu produce inversiune. După men vine subiectul (han), apoi verbul (forstår) și la final restul (mye).

▶ Det er kaldt ute, så barna tar på seg lue.

Corect și: Det er kaldt ute, så tar barna på seg lue.

Afară e frig, așa că copiii își pun căciula.

💡 Copiii își pun singuri căciula, deci spunem «på seg», nu «på dem». Så stă între cauză și rezultat.

▶ Ingrid sover lenge, for hun har fri i dag.

Ingrid doarme mult, pentru că are liber azi.

💡 După for, Ingrid devine hun. Propoziția cu for vine după cea principală și are ordinea normală, ca în «for hun har fri».